Analiza geospațială a delincvenței juvenile

Conform observațiilor desprinse din materialele de specialitate*, criminalitatea juvenilă nu este răspândită în mod egal pe suprafața UAT aflate în aria de responsabilitate a instituțiilor de impunere a legii. 

În cele mai multe așezări urbane, un număr mic de locații au înregistrat valori ale faptelor infracționale sau incidentelor de ordine publică mai mari decât media semnalată de către instituțiile de impunere a legii pentru entități similare, aceste locații putând fi concretizate în adrese singulare, segmente stradale sau zone delimitate de segmente stradale inter-conectate. 

Cercetările în domeniu* au relevat faptul că aceste concentrări geografice ale criminalității sunt adesea stabile în decursul timpului, un procent semnificativ al incidentelor semnalate sau solicitărilor de intervenție adresate instituțiilor de impunere a legii fiind înregistrate în aceste locații. 

Astfel, a început să prindă avânt dezvoltarea unei strategii noi vizând direcționarea și dimensionarea eforturilor instituțiilor de impunere a legii, intitulată hot spot policing, ce are la bază analiza geospațială a criminalității. 

Acest concept reprezintă o abordare nouă în stabilirea și aplicarea măsurilor de cunoaștere, prevenire, descurajare și reprimare a activităților ilegale în areale geografice determinate, putând fi utilizat și în ceea ce privește fenomenul delincvenței juvenile. 

Deoarece este adesea dificil de stabilit care este procentul incidentelor înregistrate sau solicitărilor de intervenție adresate pentru combaterea infracționalității juvenile, autorii unei lucrări de specialitate* din domeniul analizei informațiilor de natură criminală subliniază faptul că locațiile concentrărilor geografice corespunzătoare acestui tip de criminalitate ar trebui examinate separat, ținând cont de următoarele aspecte: 

a) Delincvența juvenilă este concentrată într-un număr mai redus de locații sau zone decât celelalte tipuri de incidente ori solicitări de asistență adresate în mod obișnuit instituțiilor de impunere a legii pe parcursul unei unități calendaristice de timp. 

 Astfel, faptul că adolescenții se află în anumite intervale orare la cursurile școlare, tinde să poziționeze criminalitatea juvenilă în zonele circumscrise unităților de învățământ la ore când elevii sosesc sau pleacă, rutele de acces devenind predictibile pentru comiterea de infracțiuni atunci când traseele victimelor și făptuitorilor se intersectează. 

De asemenea, întrucât elevii sunt subiecți ai unor restricții de circulație (atât pe timpul zilei dar mai ales după lăsarea întunericului) în ceea ce privește frecventarea barurilor, cafenelelor, zonelor cu interdicții, determină ca aglomerările acestui tip particular de criminalitate să fie localizate în anumite locuri și/sau momente particulare. 

b) Direcțiile tradiționale de abordare a fenomenului criminalității de către instituțiile de impunere a legii s-ar putea să nu dea randamentul optim în ceea ce privește delincvența juvenilă. 

Astfel, măsurile de descurajare, reprimare sau focalizarea informativă pe anumiți suspecți cunoscuți ca având preocupări de natură infracțională ar putea să nu ofere rezultatele scontate, fiind recomandat ca structurile instituțiilor de impunere a legii să identifice în mod distinct concentrările geografice ale criminalității juvenile și să ia în considerare și alte strategii de prevenire și combatere a acestui fenomen. 

c) Sursele de informare clasice este posibil să nu poată oferi o imagine cuprinzătoare asupra concentrărilor geografice determinate de delincvența juvenilă, deoarece în datele conținute poate lipsi un element esențial și anume vârsta precisă a suspecților/făptuitorilor sau chiar a victimelor din rândul adolescenților. 

Este recomandată accesarea și a unor surse de informare care să poată oferi date privind locațiile eventualelor rețineri ori ce conțin elemente referitoare la fenomenul de victimizare. 

Trebuie avut în vedere și faptul că motive precum plictiseala și timpul îndelungat de așteptare a mijloacelor de transport în comun, teribilismul specific acestei perioade de dezvoltare umană, consumul de alcool sau substanțe halucinogene pot conduce cu ușurință la comiterea faptelor de natură infracțională sau a incidentelor vizând ordinea publică. 

Analiza geospațială a delincvenței juvenile va conține în principiu următoarele etape: 

 · colectarea datelor din sursele de informare avute la dispoziție sau care pot fi accesate, cu accent pe entitățile vizate și atributele asociate acestora (elemente spațio-temporale, tipul de incident, date de identificare suspecți/făptuitori/victime etc.); 

 · evaluarea și colaționarea datelor; 

 · maparea valorilor corespunzătoare faptelor/incidentelor/sesizărilor înregistrate și obținerea concentrărilor geografice aferente folosind aplicații software și sisteme GIS; 

· utilizarea interogărilor de tip spațial pentru identificarea, delimitarea și vizualizarea punctelor și zonelor de interes precum și intensitatea concentrărilor aferente; 

 · folosirea straturilor informaționale adiționale ce pot ajuta la efectuarea analizei (elemente privind rute și stații ale transportului în comun, clădiri, parcuri, unități de învățământ etc.); 

 · exportarea datelor în format tabelar pentru efectuarea unor verificări suplimentare, operații de sortare, filtrare și creare a unor grafice; 

 · vizualizarea și interpretarea datelor atât sub formă grafică cât și tabelară, cu reliefarea aspectelor relevante pentru fundamentarea acțiunilor instituțiilor de impunere a legii: 

             - ariile de comitere a faptelor; 

             - elemente fizico-administrative în jurul cărora se comit cele mai multe incidente; 

             - timpul de comitere a faptelor; 

             - repartiția zonelor de responsabilitate a structurilor instituțiilor de impunere a legii; 

             - identificarea eventualelor tipare ale activităților infracționale, precum și a factorilor externi, cum sunt cei din mediul înconjurător, care pot furniza indicii privind motivele concentrării faptelor în locații/zone specifice și modul în care instituțiile de impunere a legii, agențiile partenere și comunitatea pot colabora și interveni în mod eficient. 

Având în vedere aspectele prezentate anterior, putem desprinde următoarele concluzii: 

· delincvența juvenilă este concentrată într-un număr relativ redus de locații/zone, identificarea acestora permițând instituțiilor de impunere a legii să aloce mai eficient resurse în vederea prevenirii și combaterii acesteia; 

· abordările tradiționale ale fenomenului criminalității ar putea să nu ofere rezultate eficiente în punctele/zonele în care este prezentă delincvența juvenilă; 

· identificarea concentrărilor geografice ale criminalității juvenile necesită o gamă mai largă de date și informații decât este nevoie în mod obișnuit pentru stabilirea zonelor problemă clasice; 

· utilizarea rezultatelor analizei geospațiale a acestui fenomen poate ajuta structurile instituțiilor de impunere a legii să-și dimensioneze eforturile pentru rezolvarea problemei, inclusiv prin dezvoltarea cooperării inter-instituționale. 

Trebuie menționat că analiza geospațială a delincvenței juvenile poate furniza doar o parte din tabloul de ansamblu al problemei într-o anumită zonă sau locație. Elementele identificate de către aceasta cu privire la locul și timpul săvârșirii faptelor/incidentelor trebuie coroborate cu date adiționale provenite din alte surse pentru a putea dezvolta o înțelegere îmbunătățită a cauzelor producerii și a modului de abordare a acestor probleme, fiind important a acorda atenție la aspecte vizând inclusiv configurația zonării terenului, a căilor de acces, rutelor de comunicație precum și a informațiilor deținute cu privire la activitatea grupărilor infracționale care activează în aria de responsabilitate a instituțiilor de impunere a legii. 

*Referință bibliografică: Gill, Charlotte, Zoe Vitter and David Weisburd. 2015. Identifying Hot Spots of Juvenile Offending: A guide for Crime Analysts. Washington, D.C.: Office of Community Oriented Policing Services